Pastorul şi textul grecesc al NT (3) Duhul NU mijloceşte pentru noi!

Dar nu afirmă Apostolul Pavel tocmai contrariul în Rom 8.26?

…Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite (s.n.).

Nu tocmai… Expresia buclucaşă, este “pentru noi”, care nu are suport în textul grecesc (NA 27) al acestui verset: ἀλλὰ αὐτὸ τὸ πνεῦμα ὑπερεντυγχάνει στεναγμοῖς ἀλαλήτοις (alla to pneuma uperentunchanei stenagmois alalētois). Deci, Duhul însuşi mijloceşte cu suspine negrăite.

De unde provine atunci expresia “pentru noi” în traducerea Cornilescu, în traducerile catolice ale lui Alois Bulai şi Emil Pascal şi în toate cele 20 de traduceri engleze pe care le-am consultat, cu excepţia New American Bible (NAB)? În Textus Receptus, considerat cel mai corupt text grecesc al NT care a fost editat vreodată, apare expresia ὑπὲρ ἡμῶν (pentru noi) după verbul ὑπερεντυγχάνει (mijloceşte). Bruce Metzger, considerat leading scholar în critica textuală a NT, descrie acest text ca fiind “conflated” (combinat), “debased” (corupt), “disfigured” (deformat), “corrupt” (corupt), iar răspândirea lui largă după apariţia tiparului a fost  “an unfortunate situation” (o situaţie nefericită) (vezi A Textual Commentary on the New Testament, 2^nd edition, p. 7*-10*). Nu-mi explic cum de majoritatea covârşitoare a traducerilor îi sunt fidele în acest punct. Şi mai curios mi se pare faptul că, spre deosebire de alte dăţi, Cornilescu nu l-a urmat pe Second, care traduce bine: “l’Esprit lui-même intercède par des soupirs inexprimables”.

Dar oare schimbă această expresie înţelesul textului? Îl schimbă complet. “Puţin aluat dospeşte toată plămădeala”, ar zice Ap. Pavel. Îndrăznesc să cred că în toate predicile în care s-a făcut referire la acest verset aţi auzit spunându-se că atunci când noi nu mai ştim, din pricina slăbiciunii umane, cum să ne mai rugăm (pentru noi înşine), Duhul se roagă pentru noi la Dumnezeu.

De ce consider incorectă această interpretare? Cum se schimbă înţelesul versetului, dacă traduc afirmaţia Apostolului simplu prin “însuşi Duhul mijloceşte cu suspine negrăite”?

Versetul 26 face parte din prezentarea de către scriitorul biblic a lucrării înnoitoare a Duhului Sfânt. Conform Apostolului Pavel, Dumnezeu are în vedere înnoirea fiinţei umane, posibilă numai prin Duhul, dar nu doar atât. Mântuirea presupune înnoirea întregii Creaţii (Rom 8.19-23). “Firea” este traducerea cornilesciană a termenului κτίσις, “creaţie”. Dumnezeu, deci, are în plan mântuirea întregii Creaţii; nu doar a omului, ci începând cu acesta. Pârga acestei înnoiri a Creaţiei (“primele roade ale Duhului”) o constituie înnoirea duhovnicească a credincioşilor creştini. Aviz celor care mai cred că Pământul va fi distrus complet cu ocazia Parousiei şi alte năzdrăvănii eshatologice, pe care, cu înţelepciune şerpească (după spusele Mântuitorului), nu le vom mai aminti aici, pentru că au fost deja dogmatizate de papi, iar Inchiziţia are halebarda mai ascuţită ca niciodată.

În acest context (Rom 8), poporul lui Dumnezeu este văzut ca agentul lui Dumnezeu pentru înnoirea tuturor lucrurilor, sămânţa vieţii celei noi, de care se va împărtăşi întreaga Creaţie. În această calitate, el trebuie să mijlocească pentru Creaţie (în special pentru semenii nemântuiţi), iar atunci când nu mai ştie cum să mijlocească, însuşi Duhul mijloceşte ÎN LOCUL LUI, nu pentru el.

În aceste condiţii, aş propune traducerea mai explicită: …Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte în locul nostru cu suspine negrăite.