Imaginea panopliei spirituale din Ef 6.14-17 este una bine cunoscută cititorilor Scripturii şi mai cu seamă predicatorilor creştini. Obişnuim să zăbovim asupra fiecărei piese, fie pentru a ne autoevalua echipamentul duhovnicesc, fie pentru a le explica, atunci când predicăm acest text. O citire atentă a textului grecesc, însă, ne poate oferi câteva surprize exegetice. Trecând peste termenul “armătură”, inadecvat pentru traducerea grecescului panopli,a, şi peste ambiguitatea sensului lui ovsfu/j (tradus cu “mijloc”), ajungem în v. 15, tradus de Cornilescu astfel: “având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii” (kai. u`podhsa,menoi tou.j po,daj evn e`toimasi,a| tou/ euvaggeli,ou th/j eivrh,nhj). Problema acestei traduceri este că în textul grecesc nu avem menţionată “râvna”, deoarece termenul etoimasia (tradus prin “râvnă”), înseamnă de fapt “pregătire”, “starea de a fi gata” (engl. readiness, preparation).
Câteva traduceri engleze şi franceze ne pot fi de ajutor pentru conturarea înţelesului. Traducerea NIV redă textul astfel: “and with your feet fitted with the readiness that comes from the gospel of peace” (s.n.). În ESV îl găsim tradus astfel: “and, as shoes for your feet put on the readiness given by the gospel of peace” (s.n.). De ce ales, totuşi, Cornilescu un termen care nu redă sensul original al textului? Traducerea franceză a lui Louis Segond, după câte se pare preferată de Cornilescu, redă textul după cum urmează: “mettez pour chaussure à vos pieds le zèle que donne l’Évangile de paix” (s.n.). Aha!!! Traducerea BFC (La Bible en français courant) lasă termenul ”le zèle” neschimbat.
Să zicem că am identificat cauza traducerii noastre incorecte. Întrebarea este: cum am putea să traducem cât mai exact acest termen în limba română? NTR-ul ne lasă tot cu “râvna”, iar traducerea NT făcută de Pr. Dr. Emil Pascal (Éditions du dialogue, Société d’éditions internationales, Paris, 1992), pe care o consider cea mai fidelă traducere românească de până acum, spune “cu picioarele încălţate cu cuvântul Evangheliei păcii” (s.n.), ocolind total semnificaţia lui etoimasia. Traducerea NT făcută de preoţii catolici Alois Bulai şi Anton Budău (Sapienţia, Iaşi, 2002) se apropie lexical de ideea de pregătire, traducând versetul astfel: “având încălţăminte în picioare, fiind gata pentru Evanghelia păcii” (s.n.). Asemănătoare este traducerea ortodoxă sinodală (Bucureşti, 1988, retipărirea ediţiei din ‘82): “şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii” (s.n.). Aceste traduceri nu fac, însă, nicio legătură între încălţăminte şi pregătire; şi apoi pregătirea este pentru Evanghelie sau dată de Evanghelie, aşa cum transmit traducerile engleze?
În privinţa legăturii dintre încălţăminte şi pregătire răspunsul este mai uşor de dat, deoarece în textul grecesc legătura aceasta este clar făcută prin prepoziţia evn (u`podhsa,menoi tou.j po,daj evn e`toimasi,a|), înţelegând că picioarele trebuie să ne fie în pregătire, metaforic vorbind. Rămâne totuşi să stabilim dacă pregătirea este pentru Evanghelie sau dată de aceasta. În funcţie de soluţia pe care o adoptăm, am putea traduce expresia fie prin “pregătirea pentru proclamarea Evangheliei păcii”, fie prin “pregătirea dată de Evanghelia păcii”. Comentatorii au dezbătut mult semnificaţia expresiei evn e`toimasi,a| tou/ euvaggeli,ou th/j eivrh,nhj (cu pregătirea Evangheliei păcii), cei mai mulţi dintre ei considerând totuşi că genitivul tou/ euvaggeli,ou (Evangheliei) este unul ce exprimă originea, şi atunci pregătirea este dată de Evanghelie, în vederea luptei spirituale purtate de creştin împotriva lumii spirituale malefice.
Aşadar, ideea de râvnă nu se găseşte în textul grec, ci avem mai degrabă înştiinţarea că doar trăirea Evangheliei păcii ne oferă pregătirea pentru lupta spirituală zilnică. Cred, în aceste condiţii, că traducerea cea mai potrivită ar fi “şi fiind încălţaţi cu pregătirea de luptă, pe care o dă Evanghelia păcii”.
Comentariul lui Warren Wiersbe pe Noul Testament (Metanoia, 2009) este o apariţie notabilă mai cu seamă pentru cei care predică expozitiv sau care doresc să se deprindă cu acest gen de predicare. Comentariul nu se vrea a fi unul exegetic, la care să recurgem atunci când dorim să interpretăm un verset, ţinând cont de toate hăţişurile morfologice şi semantice pe care le conţine. Comentarii homiletice au mai apărut în limba română, de aceea voi evidenţia două trăsături prin care noua apariţie se distinge de celelalte.